In gânduri scrise

Oamenii nepotriviți sunt ca o hartă greșită, cât de mult nu ai încerca să schimbi traseul, oricum vei greși


Oamenii nepotriviți sunt ca o hartă greșită, cât de mult nu ai încerca să schimbi traseul, oricum vei greși. Cum ai putea să te orientezi în Chișinău, cu harta Bucureștiului? Nu știi, păi nici eu nu știu, de ce tu stai lângă un om, pe care nu-l respecți, de care nu-ți pasă și ca la final nici nu-l simpatizezi. Am o singură întrebare, de ce oamenii acceptă să fie cu cineva doar de dragul gurii lumii?
A să mă vorghiască satu'!
Am o mare ură pe acest principiu nescris, care doar încurcă oamenii să gândească la rece. Trăiesc cupluri, familii nefericite, doar ca să nu-i vorbească lumea.
Societatea noastră-i tare stereotipizată și prea naivă, pentru a înțelege că de fapt fericirea e un pic altfel decât și-o imaginează. Cică o familie întreagă, copii bla, bla, bla, ar fi fericire, da poate totuși singur decât în doi și să-și scoată ochii?
Unde naiba scrie că trebuie să se căsătoarească, unde spune că trebuie să facă copii și de ce mărog pentru unii ăsta-i cel mai mare scop? De ce unii percep asta ca fericire, de parcă în alte lucruri nu-i fericire.
Sunt și alte lucruri impotante decât maritatu' și însuratu'. Poate, prima vă găsiți persoana potrvitiă, apoi vă gândiți la viață comună.
Poate ăsta e și un defect al societății noastre, graba asta și gura lumii, mai ieșiți din zina de confort, vedeți lumea și lăsați să vină momentul potrivit, nu cerșiți iubire, ea nu se cerșește.

Gând bun!

(inspirat din viața reală a doi vecini care se ceartă zilnic, iar ea spune că nu-l lasă doar pentru că-s dintr-un sat și îi e rușine de gura lumii)

Related Articles

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Spune-ți părerea