In bunici dor de casa gânduri scrise moldova strainatate

Faptele bune nu sunt pentru laudă, ci pentru împlinirea sufletului


Astăzi, în drum spre cămin am văzut o bătrinică la semafor. Avea o geantă destul de grea (s-a observat asta după cum o ducea), i-am propus să o ajut și am ajutat-o până acasă, chiar dacă nu aveam o direcție comună. Nu vreu acum să vorbesc despre faptul - cât de bravo sunt eu sau de faptul că și voi trebuie să-i ajutați pe cei bătrâni, fiecare alege ceea ce face.
Aș dori să vă redau acea bucurie din ochii ei din simplul fapt că s-a găsit cineva s-o ajute. Aș dori să vedeți fața-i luminată (chiar dacă afară nu era soare).
Mi-a spus că are o nepoțică Mihaela, dar este plecată în Italia. Mi-am adus aminte de bunica mea și mă gândeam că ar putea ajunge în așa situație, iar eu nu i-aș putea oferi ajutor.
Nu știu de ce am avut această senzație, probabil din cauza că chiar semăna cu ea, atât la vorbă cât și înfățișare (poza de sus).
Știu că nu reușesc s-o ajut, însă așa-i viața construită, probabil acceași senzație o are și acea Mihaelă, care este plecată în Italia, atunci când ajută o bătrânică străină.
Faptele nu se creează pentru laudă, ci pentru împlinirea sufletului. Pentru a înțelege cât contează de mult asta și s-o apreciezi la justa valoare.
Oricine poate ajunge să fie singur, lipsit de o mână de ajutor. Lumea pleacă pentru un viitor mai bun, iar bunicii rămân aici și așteaptă. Așteaptă o schimbare și speranța că copii lor se vor întoarce cu o grămadă de nepoți și strănepoți.

Related Articles

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Spune-ți părerea