In cultura spectacol steau fara nume teatru teatrul luceafarul

Steaua fără nume - un spectacol din care ai ce învăța


Un spectacol care m-a întors în timp. Pe un fundal de "gară provincială" pe văile Sinaiei, am urmărit spectacolul care la început mi s-a părut enorm de plictisitor. Primul act este destul de lejer, iar pentru generația noastră e destul de greu să intri în esență. Nu-mi pare real faptul că profesorii să urmărească dacă elevii mergeau la gară sau dacă ieșeau în oraș erau pedepsiți. Cică era cândva și pe la noi așa o chestie, că profesorii păzeau elevii să nu meargă la biserică și nici pe la club, cum era odată.
Deci, un târg provincial cu puțini intelectuali, însă pe acolo mereu trecea trenul de la Sinaia spre București și aducea mirosuri de parfumuri scumpe. Iar profesoara Domnișoara Cucu avea grijă să nu fie vre-o elevă pe acolo. În acelaș timp un profesor de matemtică domnul Miroiu a comandat o carte tare scumpă de la București și o aștepta cu sufletul la gură, pentru că a dat 22 de mii pe ea, iar când au auzit cei din gară au început să se uimească de unde o fi având profesorul așa bani.
Când a sosit trenul de la ora șapte, cei de la gară au dat o doamnă jos din tren pentru că nu avea bilet. Ea era îmbrăcată într-o rochie frumoasă cum nu a mai văzut acel târg. În urma a mai multor întâmplări doamna ajunge la profesor acasă, iar după lungi discuții domnul Miroiu a încercat să-i explice duduiei de la oraș ce înseamnă ursa mare și cum arată, iar mai târziu i-a spus și secretul cel mare că a descoperit o stea, care a numito Mona (în numele duduiei). După anumite circumstanțe ea a decis să rămână cu el, însă între timp a venit Greg (sotul Monei) care a convinso până în final că locul ei e în oraș, pentru că ea e făcută pentru o viață luxoasă și nu va rezista în acea mizerie. Și-a luat rămas bun de la domnul Miroiu, care a rămas singur și a început să arunce totul din casă. După ceva timp ea s-a întros îmbrăcată într-o rochie simplă ( cadonată de domnul Miroiu). S-au cuprins și au rămas să trăiască în târg.
Tot acest spectacol, desigur, a avut o doză bună de umor pe care nu aș putea s-o descriu, însă sunt destul de haioase.

Această piesă m-a făcut încă odată să înțeleg că pentru a fi fericit nu contează averea, ci starea ta sufletească, pentru că poți fi fericit chiar și la țară, fără lumină și fără baie, pentru că toate acestea le poți face cu mâinile tale muncind, însă dragostea și pacea sufletească nu se naște din muncă ci din iubire. Starea materială ne va plictisi așa cum a  plictisito și pe Mona, care s-a săturat de viața perfectă însă fără emoții. Și nu contează cât de neândemânatic este omul de lângă tine când il iubești, pentru că iubindu-l îi iubești și efectele, iar de asta m-am convins nu știu a câta oară.
 Am vizionat acest spectacol la Teatrul Luceafărul din Chișinău iar pentru mai multe detalii accesați site-ul și vedeți ce spectacole vor urma sau poate chiar la acesta mergeți.
Mulțumiri actorilor, pentru că au jucat minunat.

Ei și ca pentru sfârșit un selfie cu fetele, pentru că am fost și ne-am luat doza de cultură.
A photo posted by Mihaela Josanu (@mihaelajosanu) on

Related Articles

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Spune-ți părerea