In blog personal josanu mihaela dor dragoste ginduri scrise iubire josanu mihaea ginduri scrise miros de iarna natura poezie de dor poezie de natura poezii

Miros de iarnă...

Miros de iarnă dulce ne-mplinită
Se alintă-o frunză ce a rămas vrăjită
Lipseşte fulgul şi zbuciumul codrului
Se alintă sunetul şi pacea cerului.

Doamne ce minune-ţi aparţine
Codrul, bolta, văi, coline
Mă inspiră, o dragoste uitată,
Şi ultima frunză agitată

Simt cum inspir miros de iarnă
Simt cum expir un vis de toamnă
Trece pe  alături de privirea oarbă, se-nalţă
Prinde-o fantomă a dragostei ce se descalţă

Şi se primblă desculţ prin iarba curgătoare
Ce şi-a pierdut din viaţă şi culoare
Apare-un fum în urmă-i ca chemare
Plin de sublim,perfect si de ardoare

Mă lasă să admir codrul şi tăcerea
Natura ce-mi alină mîngîierea
Se şterge ultima urmă de tăcere
Urlă vîntul de dragoste şi de plăcere.






Related Articles

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Spune-ți părerea